Tinereţe fără bătrâneţe

Azi, mi s-a rupt inima! Şi nu, nu te gândi ca l-am văzut pe Făt-Frumos, că nu mai cred demult în basme... S-a rupt, deoarece am avut ocazia, preţ de mai bine de un ceas, să port o discuţie cu un om, deosebit. Ba mai mult aş spune, cu cel mai de valoare om pe care presa sportivă mureşeană îl are. E vorba de Păuş Ioan, pe care, mulţi din presă îl cunoaştem drept: nenea cu sportu'! Anul acesta, pe 4 iulie, va împlini onorabila vârstă de 84 de ani. Şi sincer, vă doresc la toţi să aveţi parte de aşa aer jovial, prezenţă de spirit şi poftă de viaţă, când veţi ajunge la acea vârstă. A avut o viaţă zbuciumată, plecând din Cernăuţi la o vârstă fragedă, perindându-se de copil prin tipografii şi iubind cărţile. S-a stabilit la Tg. Mureş prin anii '50, a lucrat la numeroase ziare şi tipografii. Face acelaşi lucru şi acum, pensionat fiind de ani buni, doar din pasiune. Beneficiile materiale sunt practic inexistente... iar de pe urma muncii Domniei sale, trăiesc multe ziare din MS... Trist, dar adevărat! Mi-a povestit, citindu-i-se bucuria unei noi descoperiri în ochi, faptul că este mandru că are propriul calculator, ce ii facilitează munca, chiar dacă încă nu ştie să îl utilizeze la justa lui valoare. Şi mă întreb, câţi domni, ajunşi la această venerabilă vârstă au voinţa de a se alinia noilor tendinţe în materie de tehnologie, fiind încântaţi şi fascinaţi de acest domeniu?! Dar câţi Tineri???? Au pofta de viaţă a domnului Păuş? Nu pot decât să simt mare stimă, pentru acest om, care a la începutul carierei mele profesionale, pe vremea când scriam pe sport la 24orems, marţi de marţi la orele 10 venea la redacţie, negreşit pentru a-mi aduce clasamentele jocurilor desfăşurate la campionatele din MS. Îi mulţumesc!

Oceanografie

"Nimic nu este bine corelat în lumea asta, nimic nu se armonizează. Găndiţi-vă cât timp pierdeţi cu oameni care nu vă înţeleg, câtă afecţune risipiţi pentru oameni care nu simt – iar pentru acei foarte puţini, care vă sunt adevăraţi fraţi, nu găsiţi câteva minute, câteva zâmbete, câteva vorbe goale. Tot ce e mai bun în noi, îl dăm oamenilor care nu au ce face cu darurile noastre. Te întâlneşti cu un oarecare, şi lui îi sacrifici timpul tău şi îţi deschizi sufletul, iar prietenului nu-I dai nimic sau îi dai resturi. De ce o fi aşa? Preferăm să “căutăm”, pierzîndu-ne timpul, decât să ţinem în braţe ceea ce am înţeles de mult că e vrednic de noi!" M.E.