4 săli de sport /mandat... ghici Borbely cine-i?! Cam aşa arată spotul de campanie a ministrului Dezvoltării lucrărilor Publice şi Locuinţelor, la starul campaniei electorale pentru parlamentare. Singur-singurel s-a lansat, azi, în valma campaniei, dom' ministru precizând ca votul ăsta uninominal e un mare avantaj pentru politicienii care au câştigat credibilitatea oamenilor.... mă'ntreb care 'or fi ăia d-le? În fine, după 4 ani pe scaunul călduţ de la Minister, Borbely vrea provincie... şi cum n-a avut loc de DORINţa ta în oraş înFLOREA, s-a gândit că oricum, mai are balta peşte (şi punguţa gologani) şi poate să ajungă deputat de Mureş. Cu multe broşurele, insigne şi pixuri dar şi cu promisiunea de a acorda a 13a pensie, Loti porneşte la drum...
Din aceeaşi categorie, să-i vezi... dar să nu-i crezi şi-a lansat şi Alianţa PSD+PC (=LOVE) candidaţii. Doamne... am trăit s-o văd şi pe asta...păsările ciripeau, disursurile, sforăitoare, strună mergeau, galeria (plătită şi prost organizată) grohăia... într-un show, cum rar i-a fost dat lui Avram Iancu să vadă.
vineri, 31 octombrie 2008
joi, 30 octombrie 2008
MINCIUNI... ÎN LEGALITATE
Se dă startul oficial, al campaniei pentru parlamentarele din 30 noiembrie, întocmai când ceasul va bate orele 00.00 ale datei de 31 octombrie.
Timp de o lună, cei 74 de candidaţi mureşeni... se vor strădui să ne convingă, cum pot ei muta munţii din loc, cum pot face şi desface graniţele ţărişoarei, cum vom zburda pe autostrăzi...demne de curse F1, dar mai presus de toate vom rămâne pastrători de tradiţii cu mărci înregistrate - taman la OSIM. Fie îi credem... fie nu... timp de o luna, ne vor polua fonic cu vorbe dulci dar perfide - şi'acu ne-a lăsat cu ochii'n soare şi Sinistrul Sănătăţii taman când, aproape credeam, noi, mureşenii, nu vom mai muri veci la câte spitale o să avem...
Dar revenind la lucruri serioase... după 18 ani de la revoluţie, după guverne şi guverne...în cine poţi să mai ai încredere şi cui mai poţi oare să-ţi dai votul. Păi, e simplu!
Încredere... e ceva inexistent şi o vorbă din popor spune că nu trebuie să ai încredere nici în cămaşa de pe tine... că nu ştii când te poate lăsa! Cât despre... "Eu... cu cine votez?!" tot simplu e... că nu poţi vota pe cine te taie capul - decât dacă îi găseşti numele pe buletinul de vot.
Şi mă lua-i cu vorba şi nu ţi-am spus că jud Mureş e împărţit, aşadar în 12 colegii uninominale: 4 fotolii de senator şi 8 pentru Camera Deputaţilor. Dar fiecare cetăţean e legat de glie... că aşa vrut-au legiuitorii, iar dacă tanti Lenuţa centrul Tîrgului vrea să-l voteze pe nea' Socaciu... nu are nicio şansă să-l găsescă pe buletinul de vot. Aşa că ...uninominal cu cântec, votăm tot pe cine vrea partidul... şi iese cine vrea calculatorul - prin redistribuire. Şi aici e altă melodie... un candidat poate fi sigur că ajunge în Parlament, dacă obţine 50% plus 1 dintre voturile din colegiul unde candida. O importanţă deosebită o are evoluţia şi procentele adunate de fiecare partid la nivel Central - că vorba 'ceea... de la Bucureşti se aprind becurile. Aşadar, chiar dacă un candidat obţine 49% într-un colegiu, iar un altul doar 20 la sută - dar partidul său are la nivel naţional un scor mai bun - poate ajunge senator/deputat - deşi se afla cu mult sub nivelul contracandidatului. Cât despre independenţi... în judeţ doar avocatul Kincses fost membru UDMR, a biruit până la urmă, candidatura i-a fost acceptată şi se va bate cu Marko. Şanse... îndoielnice - ori îi albă şi adună peste 50% ori poate să se întoarcă la Cabinet. Cam asta e în mare... votul uninominal - ca să nu mai vorbim că politrucii îşi bat zilnic gura pe a televiziuni...despre cât de importanţi sunt tinerii... şi tineretul în sus şi'n jos şi... iar legea spune clar că nu se poate vota decât acolo unde domiciliezi... ori studenţii, plecaţi la sute de km de casă... ce să facă, Stimabililor?!
Ştii.. mă întreb dacă... merită politicienii să ne facem că-i credem, aşa cum ei se fac că-şi ţin promisiunile?!!
Timp de o lună, cei 74 de candidaţi mureşeni... se vor strădui să ne convingă, cum pot ei muta munţii din loc, cum pot face şi desface graniţele ţărişoarei, cum vom zburda pe autostrăzi...demne de curse F1, dar mai presus de toate vom rămâne pastrători de tradiţii cu mărci înregistrate - taman la OSIM. Fie îi credem... fie nu... timp de o luna, ne vor polua fonic cu vorbe dulci dar perfide - şi'acu ne-a lăsat cu ochii'n soare şi Sinistrul Sănătăţii taman când, aproape credeam, noi, mureşenii, nu vom mai muri veci la câte spitale o să avem...
Dar revenind la lucruri serioase... după 18 ani de la revoluţie, după guverne şi guverne...în cine poţi să mai ai încredere şi cui mai poţi oare să-ţi dai votul. Păi, e simplu!
Încredere... e ceva inexistent şi o vorbă din popor spune că nu trebuie să ai încredere nici în cămaşa de pe tine... că nu ştii când te poate lăsa! Cât despre... "Eu... cu cine votez?!" tot simplu e... că nu poţi vota pe cine te taie capul - decât dacă îi găseşti numele pe buletinul de vot.
Şi mă lua-i cu vorba şi nu ţi-am spus că jud Mureş e împărţit, aşadar în 12 colegii uninominale: 4 fotolii de senator şi 8 pentru Camera Deputaţilor. Dar fiecare cetăţean e legat de glie... că aşa vrut-au legiuitorii, iar dacă tanti Lenuţa centrul Tîrgului vrea să-l voteze pe nea' Socaciu... nu are nicio şansă să-l găsescă pe buletinul de vot. Aşa că ...uninominal cu cântec, votăm tot pe cine vrea partidul... şi iese cine vrea calculatorul - prin redistribuire. Şi aici e altă melodie... un candidat poate fi sigur că ajunge în Parlament, dacă obţine 50% plus 1 dintre voturile din colegiul unde candida. O importanţă deosebită o are evoluţia şi procentele adunate de fiecare partid la nivel Central - că vorba 'ceea... de la Bucureşti se aprind becurile. Aşadar, chiar dacă un candidat obţine 49% într-un colegiu, iar un altul doar 20 la sută - dar partidul său are la nivel naţional un scor mai bun - poate ajunge senator/deputat - deşi se afla cu mult sub nivelul contracandidatului. Cât despre independenţi... în judeţ doar avocatul Kincses fost membru UDMR, a biruit până la urmă, candidatura i-a fost acceptată şi se va bate cu Marko. Şanse... îndoielnice - ori îi albă şi adună peste 50% ori poate să se întoarcă la Cabinet. Cam asta e în mare... votul uninominal - ca să nu mai vorbim că politrucii îşi bat zilnic gura pe a televiziuni...despre cât de importanţi sunt tinerii... şi tineretul în sus şi'n jos şi... iar legea spune clar că nu se poate vota decât acolo unde domiciliezi... ori studenţii, plecaţi la sute de km de casă... ce să facă, Stimabililor?!
Ştii.. mă întreb dacă... merită politicienii să ne facem că-i credem, aşa cum ei se fac că-şi ţin promisiunile?!!
luni, 11 august 2008
marți, 27 mai 2008
Campania lu' peşte
Nu ştiu alţii ce vor vota... dar eu, având şansa să cunosc îndeaproape mai toate şiretlicurile candidaţilor, zău că-mi vine să nu mă duc la vot! Când îi vezi, dom'le cum devin ei peste noapte (în campanie) ba mari apărători a celor vârstnici, ba chiar constructori de drumuri, poduri, locuinţe... şi să nu mai zic de cei care şi-au găsit - tot noaptea - pasiunea pentru scris, trezindu-se la finele campaniei, autori! Cât tupeu! Mă gândesc cu stupoare... de ce-mi petrec eu timpul analizând şleahta, în loc să re-citesc din romanele preferate?! E şi aceasta, oare, o formă de masochism...
joi, 22 mai 2008
Avem timp...
Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta... murim. O.P.
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta... murim. O.P.
miercuri, 21 mai 2008
Luxul de a parca în Reghin
Dacă prin anii ’70 a avea maşină... era un lux, pe care puţini dintre noi şi-l permiteau, azi maşina repezintă o necesitate. Dar ce ne facem cu parcările, în contextul în care, în toate spaţiile amenajate sau aşa-zis amenajate staţionarea se plăteşte... şi încă, foarte scump. Mare mi-a fost mirarea, când am descoperit tarifele practicate pentru parcare în municipiul Reghin, ce sunt - de la distanţă - mult mai mari decât în Tîrgu-Mureş. Astfel, potrivit art. 7 a Regulamentului parcărilor, tariful de parcare pentru autovehicule este exprimat valoric în raport cu tariful pe oră, în Reghin însemnând 1 RON pe oră, respectiv 5 RON pe zi – în contextul în care, în Tîrgu-Mureş tichetul de parcare pentru o zi este de 3 RON, iar cel pentru 1 oră de 0,9 RON. Diferenţe de taxe sunt şi între Reghin, respectiv parcările din Turda şi Alba-Iulia, unde pentru o zi de staţionare cetăţenii scot din buzunare doar 3,5 RON.
Şi mă întreb atunci, dragilor, dacă vin comenzile gata de la Executiv, care e rolul consilierilor locali, care se presupune că sunt acolo înspre beneficiul cetăţenilor?! Îşi merită ei, oare, leafa? Astfel, în prag de alegeri - ca cetăţeanul turmentat - mă'ntreb: eu cu cine votez???
marți, 22 aprilie 2008
...paradox...
"Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”
O.P.
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”
O.P.
marți, 26 februarie 2008
Tinereţe fără bătrâneţe
Azi, mi s-a rupt inima! Şi nu, nu te gândi ca l-am văzut pe Făt-Frumos, că nu mai cred demult în basme... S-a rupt, deoarece am avut ocazia, preţ de mai bine de un ceas, să port o discuţie cu un om, deosebit. Ba mai mult aş spune, cu cel mai de valoare om pe care presa sportivă mureşeană îl are. E vorba de Păuş Ioan, pe care, mulţi din presă îl cunoaştem drept: nenea cu sportu'! Anul acesta, pe 4 iulie, va împlini onorabila vârstă de 84 de ani. Şi sincer, vă doresc la toţi să aveţi parte de aşa aer jovial, prezenţă de spirit şi poftă de viaţă, când veţi ajunge la acea vârstă. A avut o viaţă zbuciumată, plecând din Cernăuţi la o vârstă fragedă, perindându-se de copil prin tipografii şi iubind cărţile. S-a stabilit la Tg. Mureş prin anii '50, a lucrat la numeroase ziare şi tipografii. Face acelaşi lucru şi acum, pensionat fiind de ani buni, doar din pasiune. Beneficiile materiale sunt practic inexistente... iar de pe urma muncii Domniei sale, trăiesc multe ziare din MS... Trist, dar adevărat! Mi-a povestit, citindu-i-se bucuria unei noi descoperiri în ochi, faptul că este mandru că are propriul calculator, ce ii facilitează munca, chiar dacă încă nu ştie să îl utilizeze la justa lui valoare. Şi mă întreb, câţi domni, ajunşi la această venerabilă vârstă au voinţa de a se alinia noilor tendinţe în materie de tehnologie, fiind încântaţi şi fascinaţi de acest domeniu?! Dar câţi Tineri???? Au pofta de viaţă a domnului Păuş? Nu pot decât să simt mare stimă, pentru acest om, care a la începutul carierei mele profesionale, pe vremea când scriam pe sport la 24orems, marţi de marţi la orele 10 venea la redacţie, negreşit pentru a-mi aduce clasamentele jocurilor desfăşurate la campionatele din MS. Îi mulţumesc!
sâmbătă, 23 februarie 2008
Oceanografie
"Nimic nu este bine corelat în lumea asta, nimic nu se armonizează. Găndiţi-vă cât timp pierdeţi cu oameni care nu vă înţeleg, câtă afecţune risipiţi pentru oameni care nu simt – iar pentru acei foarte puţini, care vă sunt adevăraţi fraţi, nu găsiţi câteva minute, câteva zâmbete, câteva vorbe goale. Tot ce e mai bun în noi, îl dăm oamenilor care nu au ce face cu darurile noastre. Te întâlneşti cu un oarecare, şi lui îi sacrifici timpul tău şi îţi deschizi sufletul, iar prietenului nu-I dai nimic sau îi dai resturi. De ce o fi aşa? Preferăm să “căutăm”, pierzîndu-ne timpul, decât să ţinem în braţe ceea ce am înţeles de mult că e vrednic de noi!" M.E.
marți, 22 ianuarie 2008
Blogul face difereţa sau... nu?
Aşa să fi oare? Mă întreb de ce tot mai mulţi oameni au blog? Un răspuns ar fi: pentru că "se poartă" şi dă bine, îţi creşte notorietatea, în cazul în care eşti ne/fericit politician sau persoană publică. Dar destul pe azi cu VIP-urile (prescurtarea vine de la Very Important Papagal - ştiaţi, nu?)! O singură remarcă... şi cu blogurile astea: în mod cert bărbaţii sunt cei, care, în raport cu femeile scriu mai des sau îşi crează blog. De ce să fie oare aşa? Când, vorba 'ceea: egalite de chance, mon cher!... Aştept, să-mi spuneţi voi, cititori de-al meu blog!
luni, 7 ianuarie 2008
La drum cu 2008...
Nu aduce anu' ce aduce ceasu'! Şi totuşi... început-a anul de câteva zile şi toţi avem speranţe, vise şi dorinţe ce sperăm să fie îndeplinite anul acesta. Ce vreţi voi... să se împlinească! Eu nu vreau nimic (iubirea...mi-ajunge, aş fi spus în alt contex), decât, să trec de...: LICENŢĂ - gând arzător ce mă bântuie! Apoi să plec într-o bine-meritată vacanţă de o lună, pe malul Mediteranei. Day-dreaming! Dar până în august, mai sunt câteva ceasuri, aşa că: la drum cu 2008!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)