Început

Aşadar... din 08.08.2008... în PRIMA linie!

24/24

Sfârşit....

Campania lu' peşte

Nu ştiu alţii ce vor vota... dar eu, având şansa să cunosc îndeaproape mai toate şiretlicurile candidaţilor, zău că-mi vine să nu mă duc la vot! Când îi vezi, dom'le cum devin ei peste noapte (în campanie) ba mari apărători a celor vârstnici, ba chiar constructori de drumuri, poduri, locuinţe... şi să nu mai zic de cei care şi-au găsit - tot noaptea - pasiunea pentru scris, trezindu-se la finele campaniei, autori! Cât tupeu! Mă gândesc cu stupoare... de ce-mi petrec eu timpul analizând şleahta, în loc să re-citesc din romanele preferate?! E şi aceasta, oare, o formă de masochism...

Avem timp...

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta... murim. O.P.

Luxul de a parca în Reghin

Dacă prin anii ’70 a avea maşină... era un lux, pe care puţini dintre noi şi-l permiteau, azi maşina repezintă o necesitate. Dar ce ne facem cu parcările, în contextul în care, în toate spaţiile amenajate sau aşa-zis amenajate staţionarea se plăteşte... şi încă, foarte scump. Mare mi-a fost mirarea, când am descoperit tarifele practicate pentru parcare în municipiul Reghin, ce sunt - de la distanţă - mult mai mari decât în Tîrgu-Mureş. Astfel, potrivit art. 7 a Regulamentului parcărilor, tariful de parcare pentru autovehicule este exprimat valoric în raport cu tariful pe oră, în Reghin însemnând 1 RON pe oră, respectiv 5 RON pe zi – în contextul în care, în Tîrgu-Mureş tichetul de parcare pentru o zi este de 3 RON, iar cel pentru 1 oră de 0,9 RON. Diferenţe de taxe sunt şi între Reghin, respectiv parcările din Turda şi Alba-Iulia, unde pentru o zi de staţionare cetăţenii scot din buzunare doar 3,5 RON. Primarul municipiului Reghin, ing. Nagy Andras a declarat că mulţi cetăţeni ai urbei au reclamat faptul că taxa de parcare este foarte mare... şi a promis o revenire asupra acesteia. Ba mai mult, primarul Nagy a declarat că vina este a consilierilor locali, care în mod sigur nici nu s-au uitat ce votează: „Personal am susţinut, o taxă de 10 RON pentru intrarea la ştrandul municipal. Consilierii mi-au sărit în cap şi nu au fost de acord spunând că tariful e prea mare, votând 5 RON respectiv 3 RON pentru elevi şi studenţi. Astfel, când s-a votat taxa de parcare eu nu am vrut să intervin, iar consilierii, în marea lor majoritate, în mod cert nu au ştiut ce votează”, a precizat primarul Nagy. Maria Precup, consilier local al PSD, a precizat: „Tariful mare pentru parcări e o tâmpenie. Dacă erau parcări modernizate, care să fie şi păzite era altceva, dar în acest context... Noi ne-am opus categoric acestei escrocherii”. Contactat telefonic, consilierul local al UDMR, Bodo Zoltan a declarat: „Am votat ca pachet de legi, nu taxa în sine. În Reghin lumea nu era obişnuită să-şi achiziţioneze tichete de parcare, lucru normal într-un oraş modern. Probabil că taxa e cam mare şi va urma o analiză a activităţii după alegeri.” În acelaşi context, Cengher Ioan, consilier PNL a precizat: „Aşa a venit propunerea făcută de la Executiv şi nu aş putea să fac un comentariu pe treaba aceasta”.

Şi mă întreb atunci, dragilor, dacă vin comenzile gata de la Executiv, care e rolul consilierilor locali, care se presupune că sunt acolo înspre beneficiul cetăţenilor?! Îşi merită ei, oare, leafa? Astfel, în prag de alegeri - ca cetăţeanul turmentat - mă'ntreb: eu cu cine votez???

...paradox...

"Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”
O.P.

Tinereţe fără bătrâneţe

Azi, mi s-a rupt inima! Şi nu, nu te gândi ca l-am văzut pe Făt-Frumos, că nu mai cred demult în basme... S-a rupt, deoarece am avut ocazia, preţ de mai bine de un ceas, să port o discuţie cu un om, deosebit. Ba mai mult aş spune, cu cel mai de valoare om pe care presa sportivă mureşeană îl are. E vorba de Păuş Ioan, pe care, mulţi din presă îl cunoaştem drept: nenea cu sportu'! Anul acesta, pe 4 iulie, va împlini onorabila vârstă de 84 de ani. Şi sincer, vă doresc la toţi să aveţi parte de aşa aer jovial, prezenţă de spirit şi poftă de viaţă, când veţi ajunge la acea vârstă. A avut o viaţă zbuciumată, plecând din Cernăuţi la o vârstă fragedă, perindându-se de copil prin tipografii şi iubind cărţile. S-a stabilit la Tg. Mureş prin anii '50, a lucrat la numeroase ziare şi tipografii. Face acelaşi lucru şi acum, pensionat fiind de ani buni, doar din pasiune. Beneficiile materiale sunt practic inexistente... iar de pe urma muncii Domniei sale, trăiesc multe ziare din MS... Trist, dar adevărat! Mi-a povestit, citindu-i-se bucuria unei noi descoperiri în ochi, faptul că este mandru că are propriul calculator, ce ii facilitează munca, chiar dacă încă nu ştie să îl utilizeze la justa lui valoare. Şi mă întreb, câţi domni, ajunşi la această venerabilă vârstă au voinţa de a se alinia noilor tendinţe în materie de tehnologie, fiind încântaţi şi fascinaţi de acest domeniu?! Dar câţi Tineri???? Au pofta de viaţă a domnului Păuş? Nu pot decât să simt mare stimă, pentru acest om, care a la începutul carierei mele profesionale, pe vremea când scriam pe sport la 24orems, marţi de marţi la orele 10 venea la redacţie, negreşit pentru a-mi aduce clasamentele jocurilor desfăşurate la campionatele din MS. Îi mulţumesc!